În încercarea noastă disperată de a vedea binele în orice situație, eșuăm constant. Starea noastră de incomprehensibilitate ne lasă muți în fața oricărei situații de acum încolo. Nici țigările nu te ajută, sunt doar placebo pentru ceea ce numiți voi, fumătorii "calmarea stresului", la fel ca muzica, cafeaua, ceaiul sau alte vicii nevinovate pe care le mai avem. Ce faci atunci când te lovești de realism? Evident, mergi mai departe, doar asta e și deviza oamenilor optimiști, nu? Te mulțumești cu un simplu și jalnic "asta e! Viața merge înainte"? Doar tu știi cât de complexă e agonia în care ești, doar tu simți diferit, doar tu poți spune:stop, și de la capăt, doar tu poți găsi rostul, doar tu! Acțiunile nu te definesc-gândurile o fac.
Nu trăi în trecut, nici în viitor. Nu trăi nici măcar în prezent, trăiește în altă parte. Fii un visător care iubește multe dar nu arată nimic. Fii un visător conștient de tine. Fii ceea ce alții NU vor să fii. Ascunde totul, zămbește, deschide ușa.. supraviețuiește și azi lumii de afară.
