Crema de mâini

E incredibil ce efect poate avea o atingere involuntară, un salut de bună dimineaţa, sau un zâmbet bâlbâit.
Toată atenţia ta se îndreaptă spre ceva ce tu crezi, şi speri că va fi pentru totdeauna. Focalizat doar pe vise, nu mai vezi realitatea. Şi dintr-o dată, atunci când te aştepţi mai puţin, un "mesager", care era tot timpul lângă tine, acum te avertizează că lumina e oprită demult şi tu continui să mergi fără să îţi dai seama că mergi spre necunoscut. Un necunoscut cunoscut doar de tine, in aparentă. Retrăieşti din nou fiecare secundă acoperită de fiecare minut si de fiecare oră. Şi atât. Să evadezi? N-ai unde. Şi dacă minciuna nu te atinge, adevărul sigur o va face. Totul e efemer. Totul doare. Totul e amuzant intr-un mod ironic, evident, pentru că la asta ne pricepem cel mai bine. Totul e prea apreciat, sau neapreciat. Totul se rezumă la zâmbet. Totul se rezumă la amintiri, lacrimi. Nimic nu se rezumă la Dragoste! Şi cam atât..la fel ca şi crema de mâini, miroase bine şi iţi oferă o senzaţie plăcută pe moment. Cuvântul cheie??? Moment !

sentimente abstracte.

 Ieri, azi, mâine..îmi e deajuns El. Umbra aripilor, felul în care îngrămădeşte apele mării şi toate sentimentele e mai mult decât suficient. Cred. Sper. Iubesc. Plâng. Râd. Zâmbesc. Cresc. Toate datorită Ţie. Îţi mai aduci aminte atunci când, credeam că nu mai are rost să merg înainte, şi am alergat în întuneric? Cum am ieşit? Nici eu nu ştiu, dar ştiu că Îţi mulţumesc !! Adierea vântului mă mângâie, mă ridică mai sus, îmi taie respiraţia. Şi ce dacă nu primesc răspunsurile dorite? Şi ce dacă privesc înapoi? Şi ce dacă nu văd ceea ce vreau să văd?Şi ce dacă nimic nu mai e la fel? Şi ce dacă nu pot schimba lumea? Şi ce dacă iubesc şi nu sunt iubită?  

 Privesc în jurul meu, şi imaginea ce cândva nu o să o mai am în faţa ochilor, am ajută să zâmbesc, şi să-mi aducă aminte că, Cineva mă iubeşte !