Dragoste sau ceva de genul !

Am ştiut întotdeauna că dragostea adevărată nu e ceea ce se difuzează la tv, sau ceea ce se scrie prin cărţi. Dar azi am descoperit că nu înțeleg cât de complex e acest cuvânt. Azi am văzut o altfel de dragoste. O dragoste care de mult nu se mai exprimă în cuvinte, o dragoste care răneşte, și asta nu contează! O dragoste care încă are aşteptări după 20 de ani de dezamăgire şi care speră că mâine o să fie mai bine chiar dacă în subconştient ştie că e aproape imposibil. O dragoste care nu contează cât de mult a fost rănită, ea continuă să iubească. O dragostea care nu mai are fluturi în stomac dar care nu suportă gândul despărţirii .

Nici măcar nu pot să-mi dau seama dacă e corectă sau dacă merită. Vorbim mult despre dragoste, cântăm despre ea, jucăm piese de teatru, vorbim, desenăm, scriem despre ea și cu toate acestea n-avem nicio idee ce înseamnă cu adevărat. 

Be u.

Suntem diferiţi. Cu toţii ştim asta. Cu toate acestea ne uităm ciudat la cei ciudaţi. Ne credem mai buni, mai superiori. Păcat că puţini dintre noi suntem şi auto-critici, şi printre cei puţini mă număr şi eu. Nimic nu e mai perfect decât să stai la o cafea cu cei mai speciali oameni din viaţa ta, un lucru care mi-a făcut ziua perfectă. Pălăvrăgind de o oră sau două, ceea ce e irelevant pentru că timpul petrecul cu ei nu mai e timp, nu-l măsori,  dacă faci asta s-ar putea să te întristezi, gândindu-te că nu puteţi sta veşnic împreună, and by the way, thank you God for my friends, aproape intrasem într-o depresie urâtă dându-mi seama că în ziua de azi normalul nu mai e normal. Că dacă încerci să fii tu insuţi rişti ca oamenii să te îngroape, la figurat, pentru că totul e planifcat dinainte, şi chiar dacă suntem într-o ţară liberă, adevărata libertate constă în a fii tu. Ceea ce foarte puţin o mai fac azi. De ce? Pentru că ai şanse mari să fii cineva în viată fiind ''pupincurist'' , şi uite cum dispare umanitatea. M-am gândit că problema e la mine, că sunt eu prea sinceră, prea realistă, prea critică. M-am gândit că ar trebui să mai îmi stăpânesc gura asta mare. Dar sincer, n-aş mai fi eu. Atâta timp cât am echilibru, şi atâta timp cât ai echilibru, suntem noi. Şi urăsc scuza: ''sunt om, greşesc!'', de ce nu o folosim în sens invers?: ''sunt om, fac asta'', ''pentru că pot'', ''pentru că aşa simt'', ''pentru că e visul meu''. Dragul meu, cei care te iubesc cu adevărat te vor accepta, fără nici un compromis. Încearcă să faci şi tu la fel. Uită, Iartă. Avem nevoie unii de alţii. Speră, iubeşte, plânge, urlă...e normal. 

''Dacă zâmbeşti ştii că totul va fi bine,ştii că totul ţine de cât de mult poţi cere de la tine''.