Toată atenţia ta se îndreaptă spre ceva ce tu crezi, şi speri că va fi pentru totdeauna. Focalizat doar pe vise, nu mai vezi realitatea. Şi dintr-o dată, atunci când te aştepţi mai puţin, un "mesager", care era tot timpul lângă tine, acum te avertizează că lumina e oprită demult şi tu continui să mergi fără să îţi dai seama că mergi spre necunoscut. Un necunoscut cunoscut doar de tine, in aparentă. Retrăieşti din nou fiecare secundă acoperită de fiecare minut si de fiecare oră. Şi atât. Să evadezi? N-ai unde. Şi dacă minciuna nu te atinge, adevărul sigur o va face. Totul e efemer. Totul doare. Totul e amuzant intr-un mod ironic, evident, pentru că la asta ne pricepem cel mai bine. Totul e prea apreciat, sau neapreciat. Totul se rezumă la zâmbet. Totul se rezumă la amintiri, lacrimi. Nimic nu se rezumă la Dragoste! Şi cam atât..la fel ca şi crema de mâini, miroase bine şi iţi oferă o senzaţie plăcută pe moment. Cuvântul cheie??? Moment !
pana acum e articolul meu preferat
RăspundețiȘtergere