Ieri, azi, mâine..îmi e deajuns El. Umbra aripilor, felul în care îngrămădeşte apele mării şi toate sentimentele e mai mult decât suficient. Cred. Sper. Iubesc. Plâng. Râd. Zâmbesc. Cresc. Toate datorită Ţie. Îţi mai aduci aminte atunci când, credeam că nu mai are rost să merg înainte, şi am alergat în întuneric? Cum am ieşit? Nici eu nu ştiu, dar ştiu că Îţi mulţumesc !! Adierea vântului mă mângâie, mă ridică mai sus, îmi taie respiraţia. Şi ce dacă nu primesc răspunsurile dorite? Şi ce dacă privesc înapoi? Şi ce dacă nu văd ceea ce vreau să văd?Şi ce dacă nimic nu mai e la fel? Şi ce dacă nu pot schimba lumea? Şi ce dacă iubesc şi nu sunt iubită?
Privesc în jurul meu, şi imaginea ce cândva nu o să o mai am în faţa ochilor, am ajută să zâmbesc, şi să-mi aducă aminte că, Cineva mă iubeşte !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu